Biserica Evanghelica
Amplasata în centrul orasului, biserica
este cel mai impozant monument din Sebes. Initial,
odata cu asezarea sasilor in zona, respectiv la
mijlocul secolului al XII-lea, s-a ridicat o bazilica
romanica. Înca din a doua jumatate a secolului
al XIII-lea, dar mai ales în cursul secolului
urmator, biserica din Sebes a suferit unele schimbari
notabile, si aceasta ca urmare a puternicei influente
pe care o exercita arhitectura cisterciana în
a doua jumatate a secolului al XIII-lea în
sudul Transilvaniei, influenta care se va generaliza
pe întreg teritoriul Transilvaniei. Schimbarile
survenite acum la edificiul de cult catolic din
localitate demonstreaza ca între secolele
XIII-XIV potentialul economic al Sebesului se
afla în continua crestere, iar marimea bisericii
gotice nou construite, elementele decorative,
executia lucrarilor, exprima gustul elegant, pretentiile
si posibilitatile locuitorilor acestei urbe.
Înaltimea corului este de 23 m, a stâlpilor
din interiorul lui de 11 m. Pe stâlpii de
forma octogonala se sprijina nervurile cheilor
de bolta gotice, decorate cu sculpturi vegetale
sau personaje mitologice ori biblice. Unele din
aceste personaje au deasupra baldachine cizelate
în piatra.
În secolul al XV-lea biserica este înconjurata
de un zid înalt, prevazut cu metereze. Între
1518-1526 se înalta altarul poliptic, care
are dimensiunile de 13 m înaltime si 6 m
latime.
Din prima jumatate a secolului al XVI-lea, monumentul
serveste ca edificiu de cult al parohiei evanghelice
din Sebes. Biserica a fost restaurata în
anii 1960-1964.
Biserica Romano-Catolica "Sf. Bartolomeu"
Situata în partea de nord-est a cetatii,
biserica se afla înscrisa pe lista monumentelor
istorice. A fost ridicata si a servit initial
ca manastire a calugarilor dominicani. Prima mentiune
documentara a dominicanilor la Sebes este din
anul 1322.
Dominicanii si-au construit manastirea la limita
estica a perimetrului localitatii, aceasta fiind
ulterior înglobata în incinta fortificata.
Asezamântul ocupa o parcela limitrofa coltului
nord-estic al curtinei, în dreptul turnului
poligonal de astazi.
În anul 1524, în manastirea din Sebes
traiau sapte calugari dintre care doi erau mestesugari.
Ultima relatare documentara despre manastire dateaza
din anul 1539. Manastirea a fost parasita probabil
cu ocazia secularizarii averilor manastiresti,
dupa victoria Reformei în Transilvania.
În anul 1731, când primaria orasului
a cedat manastirea ordinului franciscan, cladirile
erau în stare de ruina. Din întregul
ansamblu s-au pastrat doar zidurile, boltile fiind
integral refacute în stil baroc.
Biserica dominicana din Sebes mai pastreaza din
faza gotica contrafortii corului si pe cei ai
navei. Deschiderile ferestrelor au fost modificate
sau partial obturate. Din claustru se mai pastreaza
doar încaperile din aripa rasariteana si
coridoarele spre curte de la est si sud.
Biserica a fost restaurata în anii 1921-1922,
însa cutremurul din 1940 o avariaza grav.
Lucrari de reparatii s-au înregistrat si
în anii 1959-1960 si 1970.
Actualmente biserica manastirii apartine ca lacas
de cult parohiei romano-catolice din localitate.
Fostul claustru este utilizat ca spatiu de locuit
si drept sediu al comunitatii italiene din Sebes.
Capela "Sf. Iacob"
Ridicata la nord de corul gotic al actualei biserici
evanghelice, capela se înscrie în
categoria celor mai bine pastrate monumente medievale
din Sebes. Investigatilor arheologice din anii1960-1964,
întreprinse de arheologul Radu Heitel, au
stabilit ca începuturile capelei sunt legate
de anul 1382. Interiorul se compune din trei nave.
La ele se ajunge printr-un portal gotic, din care
se remarca partea sa superioara. Capela este bogat
împodobita cu picturi si cu pietre sculpturale
specifice artei gotice. Monumentul este atribuit
goticului mijlociu din Transilvania.
Halele Breslelor
Halele au fost ridicate la estul bisericii evanghelice,
pe zidul de incinta ce înconjoara acest
complex monumental medieval. Fatada halelor se
afla spre vechea piata a orasului. Halele breslelor
se pare ca au fost ridicate în secolul al
XVII-lea. Ele au servit ca loc de reclama si de
desfacere a produselor mestesugaresti. Nu este
exclus ca aceste hale sa fie mult mai vechi iar
initial sa fi fost confectionate din lemn. Halele
se remarca prin arcadele lor semicirculare si
servesc, in continuare, drept spatii comerciale.
Casa Binder
Aflata în plin centru al orasului, într-o
zona caracterizata de cladiri masive,

Casa "Franz Binder" si-a capatat aspectul
actual în a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Franz Binder, originar din Sebes, a plecat într-un
lung periplu levantin ce a durat de la sfârsitul
anului 1840 pâna la începutul lui 1850.
Din iunie 1850 s-a asezat în Africa unde,
timp de alti zece ani, a întreprins numeroase
calatorii cu scop comercial între Cairo si
Khartum. În 1860 ajunge în contact cu
triburi din regiunea Nilului superior, patrunzând
în teritoriile Zande. Revine

în Europa în 1862 cu o bogata colectie
etnografica africana. Stabilit definitiv acasa,
Franz Binder îsi cumpara o mosie la Vurpar.
În Sebes, acesta a ridicat o casa impunatoare,
împodobindu-i fatada cu trei basoreliefuri
care reprezinta: orasul Cairo, piramidele si sfinxul,
ruinele templului Isis din insula Philae de lânga
Assuan si o caravana în desertul Nubiei, în
mijlocul careia figureaza calare însusi Franz
Binder. Pe balconul cladirii, în mijloc, se
afla o statueta feminina, probabil zeita Fortuna.
Exploratorul a murit la 11 aprilie 1875, la vârsta
de 55 de ani. În prezent cladirea monument
istoric "Franz Binder" din Sebes adaposteste
reprezentanta locala a "Bancii Agricole".
Casa Zapolya
Amplasata în centrul orasului, lânga
Primarie, pe frontul stradal de nord al orasului,
clãdirea a fost construitã din piatrã
în sec. al XV-lea si mãritã
substantial în secolul imediat urmãtor.
La aspectul actual al clãdirii concurã
elemente de structurã si decorative, atribuite
mai multor stiluri arhitectonice precum: gotic,
baroc si renascentist. In secolul al XV-lea casa
era un mic palat, construit în stil gotic,
ce a servit ca sediu al Dietei Transilvaniei, iar
mai târziu ca resedintã a voievozilor
provinciei. Aici a murit, la 21 iulie 1540, voievodul,
iar mai apoi regele Ungariei, Ioan Zapolya. De acest
eveniment se

leaga denumirea "Casa Zapolya", respectiv
"Könighaus", atribuita monumentului.
Desi a suferit multe refaceri în cursul secolelor
XVIII-XX, fatada de sud a clãdirii pãstreazã
aspectul specific edificilor construite în
secolul al XVI-lea. În anul 1939 aici se afla
sediul Grupului Etnic German, iar dupã nationalizare,
clãdirea a devenit sediu al sindicatelor.
Din 1951 "Casa Zapolya" a fost transformata
in muzeu, postura în care se afla si în
momentul de fata. Monumentul a fost restaurat în
perioada 1960-1962. Din anul 1997 muzeul este arondat
Centrului Cultural "Lucian Blaga". În
toamna anului 2001 muzeul din Sebes si-a schimbat
titulatura în Muzeul Municipal "Ioan
Raica".
Turnul Studentului
Cunoscut si sub denumirea de turnul croitorilor,
este asezat în coltul de sud-est al orasului.
Turnul are o forma patrata, cu laturile de 5 m,
fiind confectionat

din
piatra bruta de râu, legata cu mortar de var.
Zidul are o grosime de 1 m. Turnul are parter si
patru nivele, sustinute pe grinzi de lemn. Primele
doua nivele apartin fazei incipiente, iar celelalte
au fost adaugate ulterior, probabil în secolele
XV-XVI.
Denumirea de turnul studentului vine de la evenimentul
petrecut la Sebes legat de atacul turcesc din anul
1438 când întreg sudul Transilvaniei,
din Tara Hategului si pâna în Tara Bârsei,
este devastat. Sebesul este pradat, incendiat, distrus
de sultanul Murad al II-lea, iar multi locuitori
ai urbei sunt ucisi si dusi în robie. Din
grupul de localnici care au rezistat pâna
la sfârsitul bataliei, facea parte si un elev,
cunoscut sub denumirea de studentul din Romos. O
scrisoare din San Michele, datata 12 decembrie 1458,
aminteste de aceste evenimentele din viata tânarului
"Captivus Septemcastrensis", dus în
robie de catre turci, vândut si închis
de mai multe ori, pâna când a fost eliberat
de ultimul sau stapân. Studentul isi povesteste
viata in "Tratat despre datinile, moravurile,
conditiile de viata si rautatea turcilor",
carte aparuta în prima editie la Roma în
anul 1475. Lucrarea respectiva a fost considerata
în trecut de unii autori ca fiind primul incunabul
românesc si va ajunge sa fie tiparita, pâna
în 1560, în 25 de editii, devenind o
curiozitate bibliofila a acestui incontestabil umanist
din secolul al XV-lea.
Cetatea veche din Sebes
Fortificatia orasului Sebes a intrat în literatura
de specialitate ca prima cetate oraseneasca pentru
care s-a pastrat un act oficial de constructie.
La 23 noiembrie 1387, o delegatie a orasului a obtinut
de la regele Sigismund de Luxemburg, dreptul de
a se înconjura cu zid de piatra. Cetatea care
înconjura orasul medieval a fost ridicata
în mai multe etape, având turnuri de
aparare aflate în întretinerea breslelor
si patru porti de acces. Locuitorii orasului Sebes
au cerut regelui incuvintarea de a ridica o întaritura
în jurul orasului temandu-se de noi invazii
turcesti.
Initial, orasul avea o prima fortificatie, ridicata
undeva la mijlocul secolului al XIII-lea, în
jurul actualei biserici evanghelice. Noul sistem
defensiv, ridicat cu acordul regelui în anul
1387, este caracterizat de o curtina de forma dreptunghiulara,
cu colturi rotunjite, adaptate într-o oarecare
masura terenului, cu perimetrul de 1700 m si suprafata
de aproape 20 ha.
Incinta fusese ridicata din piatra de râu
legata cu mortar. Înaltimea ei nu depaseste
7 m, iar grosimea este în medie 1,20 m. Aceasta
curtina a fost înzestrata cu un parapet strapuns
de creneluri si un drum de straja sprijinit pe curtina
si pe console de lemn.
De la început, curtina orasului fusese prevazuta
cu o serie de turnuri. Sunt cunoscute un numar de
8 astfel de turnuri. Nu este exclus ca numarul acestora
sa fie mult mai mare. În secolul al XVI-lea
se ridica câte o barbacana la portile de est
si de vest.
Fortificatia medievala a orasului Sebes se înscrie
în categoria celor de maxima importanta întrucât
reprezinta un prototip arhaic al sistemului sau
defensiv, transformarile din perioada moderna fiind
relativ minore.