Carl Filtsch
Carl Filtsch e unul din cele mai interesante, dar in acelasi timp unul din cele mai tragice personaje din istoria Transilvaniei. Este in mod incontestabil unul din cei mai buni muziceni ai secolului al nouasprezecelea. Carl Filtsch s-a nascut pe 28 mai 1830 in Muchlbach (Sebes, Romania), fiind al zecelea copil al protestantului Joseph Filtsch si al sotiei sale, Caroline, nascuta Felmer. Inca din copilarie se dovedeste a fi un geniu musical, el luand lectii de pian de la tatal sau inca de la varsta de trei ani. Viata lui scurta a fost un drum spre succes in intreaga Europa, un triumf meteoric intrerupt de moartea timpurie. Ca pianist, Carl Filtsch a ajuns la apogeul carierei sale muzicale la varsta de 12 ani cand devine elevul preferat al lui Chopin de asemenea si prietenul lui cel mai bun, insotindu-l in provinciile ungare, deci si in Transilvania, ca si in metropolele europene ale muzicii – Viena, Paris si Londra, Filtsch a fost foarte pretuit. Fotografia lui se afla in toate magazinele de muzica din Paris, lui fiindu-I facut portretul de pictori celebri. Datorita iubirii si grijii de mama pe care i-o acorda contensa Jannete Banffy, careia i-a fost dat in incredintare de la varsta de 6 ani, el a luat lectii de pian in Viena cu cei mai buni profesori la acel moment. Augustus Mittag, profesorul lui Thlberg, Fredric Wiek, tatal Clarei Schumann, si Simon Secheter.
La scurt timp, sentimente de prietenie si de admiratie reciproca s-au infiripat intre Carl Filtsch si cei doi mari pianisti, Thlberg si Liszt. Dupa ce au improvizat amandoi asupra ideii de furtuna, Liszt I-a dat lui Filtsch o transcriere a unei serenade a lui Schubert cu dedicatia: ”Pentru virtuozul copil transilvanean”. Liszt spunea si el mai tarziu: “Odata ce acest baiat isi incepe turneele eu pot sa inchid pravalia”. Meyerbeer a spus despre Filtsch ca “are un mare viitor musical”, iar Chopin a declarat odata, cu lacrimi de bucurie in ochi dupa ce a ascultat recitalul lui Carl Filtsch cu al sau concert de pian in E Minor: “Dumnezeule ce copil! Nimeni nu m-a inteles pana acum ca acest copil, e cel mai extraordinal lucru pe care l-am trait vreodata… in plus el nu m-a auzit cantand si eu nu i-am aratat niciodata ceva, el canta aproape toate compozitiile mele, nu chiar ca mine, dar cu certitudine nu mai putin bine decat o fac eu.” Toate ziarele importante si revistele musicale importante ale timpului din Viena, Paris si Londra au publicat stralucitoare cronici. In “Houmorist” (1841) publicat la Viena scria: “Incarnatia muzicala, asa cum apare ea in persoana lui Carl Filtsch, devine impresionanta pentru noi cand acesta se napusteste asupra clapelor... gesturile sale certifica virtuozitatea inegalabila a artistului…. Carl Filtsch, in adancul finite sale musicale, in interiorul propriei sale individualitati, are o inalta vocatie, aceea de a deveni un compozitor” . Intr-un articol din “Musical World” criticul Sterndal scria: “Carl Filtsch este una dintre cele mai miraculoase figuri din istoria artei. El a dovedit ca nu este impotriva naturii ca un mic baietel, chiar un copil, sa aiba spiritul si energia unui barbat. Balzac il numea pe Victor Hugo “copil teribil” si aceasta expresie se aplica in mod literal si in intregime talentului sau timpuriu. Nici Mozart si nici Mendelssohn nu promiteau mai mult la aceasta varsta.”
Din pacate, moartea a survenit mult prea devreme in viata artistului. Ziarul local “Siebenburg Bote” a publicat urmatorul necrolog: “Carl Filtsch a murit in 11 mai la ora unu devreme….” In cartea lui Harald C. Schonberg, sub titlul “ Cei mai mari pianisti, o istorie a pianului si a celor mai faimosi interpreti de la inceputuri pana in prezent”, regasim urmatorul pasaj despre Filtsch: “ Chopin a avut un singur elev favorit, Carl Filtsch, un geniu blond care a murit la 15 ani”. In ciuda mortii sale timpurii Carl Filtsch a lasat piese de remarcabila maiestrie. Compozitiile sale pentru pian aratand influenta lui Chopin sunt rezultatul unui talent original si pretios. Din 11 compozitii ale sale doar 8 au fost gasite, un preludiu, o nocturna precum si un concert de pian fiind in continuare de negasit.

         Sava Hentia
A vazut lumina zilei la 1 februarie 1848 în satul Sebesel (judetul Alba, lânga Sebes), fiind al cincilea fiu din cei 14 copii ai familiei preotului Ilie Hinza. Dupa absolvirea Scolii din Sebes, în 1862, Sava Hentia se stabileste la Bucuresti, unchiul sau, fotograful Zaharia Danciulescu, angajându-l ca ucenic la retusarea fotografiilor. Între anii 1865-1870 urmeaza cursurile Scolii de Arte Frumoase din Bucuresti unde îsi însuseste mestesugul academic sub îndrumarea profesorilor Gheorghe Tatarescu si Theodor Aman. Obtine o bursa de studiu la Paris. Aici se înscrie la "Academia de Belles Artes", devenind elevul pictorului Alexandre Cabanel. La terminarea studiilor revine în Bucuresti, fiind numit în 1873 profesor de desen si caligrafie la Azilul "Elena Doamna". În 1877 Sava Hentia face parte, alaturi de C.P. Szathmary, N. Grigorescu, G.D. Mirea si altii, din grupul de pictori atasati Marelui Cartier General al Armatei, cu scopul de a imortaliza aspecte din razboi. Lucrarile sale din perioada campaniei militare au fost medaliate, cea mai mare parte a lor fiind achizitionate pentru colectia regala.
Dupa terminarea razboiului, Sava Hentia îsi reia munca de profesor, lucrând deopotriva ca pictor, desenator, decorator de interioare si ilustrator de carti. Atunci când a încetat din viata, în 21 februarie 1904, Sava Hentia a lasat posteritatii o opera bogata (peste 500 de portrete, compozitii istorice, peisaje, naturi statice, scene de gen, subiecte mitologice si alegorice), rezultate ale unei activitati artistice de exceptie.

         Dorin Pavel
De obârsie din Sebes, provenind dintr-o familie de invatatori, Dorin Pavel s-a nascut la 31 mai 1900, pe linie materna fiind nepotul filozofului si poetului Lucian Blaga. Cel care avea sa devina unul dintre cei mai remarcabili ingineri români ai acestui secol si-a facut instructia scolara la gimnaziul din orasul natal si mai apoi la Colegiul din Orastie. Dorin Pavel si-a desavarsit pregatirea la Facultatea de Electrotehnica a Politehnicii din Zürich. La vârsta de 25 de ani, îsi lua doctoratul, deschizându-i-se remarcabile perspective de a ramâne în învatamântul politehnic elvetian, perspective pe care nu le va îmbratisa, gratie chemarilor sufletului spre plaiurile natale românesti. Dorin Pavel îsi începe cariera de inginer, ajungând în scurt timp director al Uzinelor comunale din Bucuresti, functie pe care a detinut-o în perioada 1934-1941. Concomitent, isi începe si activitatea didactica în învatamântul superior, activitate pe care o va continua pâna la sfârsitul vietii. Dorin Pavel îsi va dedica o mare parte din timp studierii apelor tarii, publicând, în anul 1933, o remarcabila monografie intitulata: "Plan general d'amenagement des forces hydrauliques en Roumanie". Dupa contributii hotarâtoare în realizarea lucrarilor de amenajare a lacurilor din zona Bucurestiului, conduce proiectarea pentru amenajarea Bârzavei, Nerei si Timisului, pentru ca mai apoi, în calitate de conducator de proiecte în cadrul ISPI si ISPH, sa-si poata vedea transformate în realitate proiectele de amenajare a râului Sadu si a cascadelor hidroelectrice ale Bistritei, Argesului, Oltului, Somesului si Sebesului. Încununarea succesului gândirii tehnice a energeticianului profesor Dorin Pavel ramâne grandioasa lucrare de la Portile de Fier, realizata în comun cu Iugoslavia si care rezolva navigatia pe Dunare în zona respectiva, punând la dispozitia ambelor tari peste 2200 MW putere instalata, în conditii economice din cele mai avantajoase. În activitatea didactica, profesorul Dorin Pavel a condus peste 45 de generatii de studenti. Trebuie sa remarcam si prodigioasa sa activitate stiintifica, acelasi Dorin Pavel publicând peste 15.000 de pagini în 23 manuale didactice, 44 de carti si monografii tehnice, respectiv 140 de articole de specialitate. Pentru rezultatele obtinute în lunga sa activitate, profesorul si inginerul Dorin Pavel a fost distins cu numeroase distinctii românesti si straine, între care si cu titlul de profesor emerit. În anul 1976, a vazut lumina tiparului lucrarea autobiografica a lui Dorin Pavel, "Arhitectura apelor". Savantul s-a stins din viata la Bucuresti, în 6 iulie 1979, si a fost înmormântat acasa, la Lancram.

         Lucian Blaga
Lucian Blaga s-a nascut în comuna Lancram din judetul Alba. În plan literar, Lucian Blaga a debutat la 15 ani în revista "Tribuna" din Arad cu poezia:"Pe tarm". Un an mai târziu, mai precis în primavara anului 1911, împreuna cu un grup de elevi, de la "Liceul Soguna"a participat la o instructiva calatorie internationala de studiu, prilej cu care a vizitat Constantinopolul, Atena, Catinia, Messina, Napoli, Florenta, Venetia si Fiume. În 25 martie 1914, asadar la mai putin de 19 ani, a publicat primul articol de filosofie în "Tribuna" aradeana. Materialul intitulat "Reflectii asupra intuitiei lui Bergson" a fost semnat sub pseudonimul de Ioan Albu. Anul 1915 îl gaseste pe Blaga publicând aforisme si eseuri filosofice în "gazeta Transilvaniei". În mai 1917, viitorul "carturar total" se numara la Oradea între absolventii cursurilor Institutului Pedagogic-Teologic. Mai apoi, în 1918, el se înscrie la Facultatea de Filosofie din Viena. Un an mai târziu apare la Sibiu primul sau volum de versuri (Poemele Lumii). în mai acelasi an publica de asemenea la Sibiu, volumul de aforisme "Pietre pentru templul meu". În anul 1920, la vârsta de 25 de ani, Lucian Blaga îsi ia doctoratul la Viena cu lucrarea "Kultur und erkenntnis"(Cultura si cunoastere). Anul 1925 este unul deosebit de productiv pentru Blaga. Acesta publica lucrarile "Fenomenul originar" si "Fetele unui veac" precum si piesele de teatru "Fapta" si "Daria". Preocupara pentru tona teatru cunoaste un punct de maxim în 1930, când vede lumina tiparului textul piesei "Cruciada copiilor" . În 1938, la 43 de ani, Blaga devine profesor la universitatea clujeana; în acelasi an, este numit subsectretar de stat în ministerul de externe. În 1939, apare "Arta si valoare", primul volum al "Triologiei Valorilor". Un an mai târziu, Blaga paraseste Clujul si se stabileste la Sibiu, unde se refugiase anterior si universitatea clujeana. În 1943 apare volumul de versuri "Nebanuitele versuri", vede de asemenea lumina tiparului "Triologia Cunoasterii", cu cele trei volume ale sale:"Eonul dogmatic", "Cunoasterea Luciferica" si "Cenzura transcendenta". În 1944, Blaga publica "Arca lui Noe" si "Triologia culturii". Cea mai controversata etapa din bibleografia lui Blaga în afara de raportarea la biserica ortodoxa majoritara, ramâne marginalizarea sa din anii Stalinismului, când a fost retrogradat în postura de cercetator la institutul de istorie si filosofie din Cluj, iar mai apoi bibleotecar la Bibleoteca Academiei Române. În anul 2001, s-au împlinit 40 de ani de la trecerea în eternitate postuma a carturarului Lucian Blaga. Blaga a fost înmormântat în 9 mai 1961 (când ar fi împlinit 66 ani) în satul natal Lancram, în prezenta câtorva prieteni fideli, încheind astfel ceea ce el însusi considera a fi "Un ciclu perfect de viata".
Vitalitatea liricii lui Blaga, cel din "Poemele luminii" sau cel de la "Pasii profetului" incoace e o incantatie a seninatatii starilor naturale, primordiale si niciodata pieritoare in care vietuiesc, in armonie, numai doua elemente fundamendale,"noi si pamantul". Aici e stapan batranul Pan care guverneaza vegetativul si "pamantu-ntreg e numai lan de grau/si cantec de lacuste". Poetul viseaza la o atipire a timpului ( "Iar timpul isi intinde lenes clipele / si atipeste intre flori de mare"), la anotimpul pe care l-ar dori prelungit la infinit, cand " de prea mult aur crapa boabele de grau", cand e numai "vara/soare, iarba" si de aproape "mi-adie murmur de izvoare", cand "prin miriste se joaca/ soareci si vitei,/ iar vitele de vie/ tin in palme/ brotacei" iar de undeva "zboara-n jurul lui lastunii si foile de ulm". Intr-un asemenea cadru se simte poetul familiar: "Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi", " in apropiere e muntele meu, munte iubit/ inconjurat de lucruri batrane/ acoperite cu muschi din zilele facerii" iar de departe "cocosi apocaliptici tot striga/ tot striga din sate romanesti". Z. Ornea (Romania Literara 1995)

         Nicolae Androne , a participat cu rezultate notabile la mai multe editii ale campionatelor mondiale si europene de bob.

         Septimiu Albini , intelectual patriot, unul dintre luptatorii pentru drepturile romanilor ardeleni in perioada memorandista.

         Simion Basca , pictor iconar din Rahau. A condus cea mai veche scoala de pictura pe sticla din Ardeal (sec. XVIII - XIX).

         Augustin Bena , compozitor urmas al lui Iacob Muresanu si Gheorghe Dima. A scris aproape 300 de piese de muzica simfonica, muzica vocal simfonica, muzica de camera, piese usoare pentru pian, muzica pentru teatru, traduceri de librete pentru oratorii si opere.

         Marius Traian Bojita , farmacist nascut in Sebes in 1942. In perioada 1992 - 1994 a indeplinit calitatea de presedinte al Colegiului Farmacistilor din Romania.

         Silviu Carpinisian (1897 - 1982) nascut in Rahau, a functionat ca profesor in scolile Sebesului timp de o jumatate de secol (1920 - 1970), cu o intrerupere de 2 ani (1952 - 1954) cand a suferit rigorile inchisorilor comuniste.

         Felician Farcasu (1920-1977), nascut in Sebes a devenit de-a lungul anilor cunoscut interpret al cantecului popular romanesc, culegator de folclor, textier si compozitor. A imprimat 7 discuri cuprinzand doar o parte din cele 260 de piese din repertoriul sau.

         Emil Isac (1886-1954), poet, publicist, membru corespondent al Academiei Romane

         Friedrich Krasser (1818-1892), a functionat ca medic sef al orasului Sebes in perioada 1846-1849.

         Georg Friedrich Marienburg (1820-1881), este considerat primul istoric modern al sasilor.

         Sergiu Medean (1862-1938) preot protopop al Sebesului, a avut o contributie importanta la organizarea invatamantului primar din zona.

         Vasile Moga (1774-1845), a fost ales episcop al Ardealului in 23 aprilie 1811.S-a remarcat mai ales prin atentia acordata extinderii invatamantului in Transilvania.

         Alfred Cristian Mockel (1885-1954), a fost profesor si director la Gimnaziul Evanghelic din Sebes, scoala la care a invatat si ilustrul Lucian Blaga.

         Ioan Norocea-Logofatul, nobil de Sebes, boier luminat, a slujit in calitate de parcalab, logofat si mare hatman in cele 3 principate romane sub 7 domnitori.

         Ioachim Oana, nascut in Rahau in 1939. Din 1974 a condus serviciul de fizioterapie al Policlinicii din Deva, iar dupa 1990 a fost director al Spitalului Judetean Hunedoara. In calitate de medic al nationalei de gimnastica a participat la Olimpiada Sidney 2000.

         Stefan Pacurar, nascut in Lancram a fost coleg de studii juridice cu Avram Iancu si avocat la Sibiu. In timpul Revolutiei de la 1848 a avut rangul de capitan in oastea lui Avram Iancu.

         Dionisie Pop Martian (1829-1865), a fost prefect al Legiunii Sebes in timpul Revolutiei conduse de Avram Iancu.

         Ioan Raica (1903-1990), director fondator al muzeului mixt Sebes. Institutia muzeala ii poarta in prezent numele.

         Victor Roth (1874-1936), este considerat primul istoric autentic al artei transilvanene

         Sava I-ul primul episocp ortodox al Ardealului. A avut sediul pentru scurta vreme in Lancram unde Pisania bisericii il consemneaza la anul 1562.

         Vasile Secasiu, nascut la Rahau in 1934, a fost declarat "Om de stiinta al anului 1993" in SUA.