Fortificatia orasului Sebes a intrat în literatura de specialitate ca prima cetate oraseneasca pentru care s-a pastrat un act oficial de constructie. La 23 noiembrie 1387, o delegatie a orasului a obtinut de la regele Sigismund de Luxemburg, dreptul de a se înconjura cu zid de piatra. Cetatea care înconjura orasul medieval a fost ridicata în mai multe etape, având turnuri de aparare aflate în întretinerea breslelor si patru porti de acces. Locuitorii orasului Sebes au cerut regelui incuvintarea de a ridica o întaritura în jurul orasului temandu-se de noi invazii turcesti.
Initial, orasul avea o prima fortificatie, ridicata undeva la mijlocul secolului al XIII-lea, în jurul actualei biserici evanghelice. Noul sistem defensiv, ridicat cu acordul regelui în anul 1387, este caracterizat de o curtina de forma dreptunghiulara, cu colturi rotunjite, adaptate într-o oarecare masura terenului, cu perimetrul de 1700 m si suprafata de aproape 20 ha.
Incinta fusese ridicata din piatra de râu legata cu mortar. Înaltimea ei nu depaseste 7 m, iar grosimea este în medie 1,20 m. Aceasta curtina a fost înzestrata cu un parapet strapuns de creneluri si un drum de straja sprijinit pe curtina si pe console de lemn.
De la început, curtina orasului fusese prevazuta cu o serie de turnuri. Sunt cunoscute un numar de 8 astfel de turnuri. Nu este exclus ca numarul acestora sa fie mult mai mare. În secolul al XVI-lea se ridica câte o barbacana la portile de est si de vest.
Fortificatia medievala a orasului Sebes se înscrie în categoria celor de maxima importanta întrucât reprezinta un prototip arhaic al sistemului sau defensiv, transformarile din perioada moderna fiind relativ minore.
